Animale

Fotbal extrem

Super funny

Sună telefoanele ca dracii

Analiză pă tecst: datorită pentru că muzica iaşte ceea ce gâdilă plăcut la ureche am decis să discutăm azi despre ceea ce se numeşte cea mai beton de bengoasă de 7 carate melodie a anului pă sycstem turbo 2007. Ia se numeşte Sună telefoanele şi ieste interpretizată de marele şucar barosan Guţâ Niculaş, producătorul de valori nepreşuite şi neegalizabile.


Sună telefoanele, ca dracii
Şi vin milioanele, cu sacii
Că la mintea ce-o am eu, nu-ţi merge
Să mă dobori este greu ... e lege!

Text redactat la persoana I singular, adică personajul principal este din start unic si irepetabil fiind ’’singular’’; interpretul este chiar protagonistul întâmplărilor ce vor avea să fie narate. Se pare că expresia ’’banii curg la robinet’’ are un nou echivalent modernist şi tehnologizat, ei venind acum pe calea undelor. În plus, aflăm cum anume fac dracii… ca telefoanele; ecsistă o legătură direct proporţională: telefoanele sună ca dracii deci dracii fac ca Nokia tune… de ecsemplu. Ţine de setarea personală a fiecăruia dintre noi. Dar, revenind la personajul principal, acesta constată că mintea lui este inaccesibilă muritorilor de rând pentru că e greu să-l dobori sau… e mobilă (mintea) nefiind ficsată e foarte greu să o dobori, e clar ca bună ziua, e ca în Counter Strike. Cât despre ’’lege’’ este o rimă foarte potrivită pentru ’’merge’’.


Ca s-ajung să fac ce-mi place
Să fac tot ce-mi place
Cu mulţi am avut de-a face
Am avut de-a face,
La fraieri şi la deştepţi
Eu am fost atent
Şi-am ajuns înteligent
Foarte înteligent.

Sacrificiile sunt parte a vieţii ca urmare nici artistul nu a scăpat de ele. Dar pentru că a întâlnit oameni de care a ştiut să se folosească (machiavelic) consecinţele au fost pe măsură. IQ-ul dânsului a dat randament şi acum se autointitulează ’’foarte’’ cu precisă modestie. E clar că ’’foarte’’ nu esprimă totalitatea capacitătilor sale şi că el nu doreşte să atragă atenţia prin inteligenţă, mai precis prin a fi model pentru… nu mai ştiu ce dracu am vrut să spun că eu nu sunt aşa iscusit şi meşteşugărit în vorbe ca maestrul.


Şuşanu: Bine mă descurc
Mamă da bine mă descurc
Ce-mi place când pe duşmanii mei îi încurc
Şi banii-mi curg
Dau 3 telefoane şi vin zeci de milioane
Mărunţişul vi-l las vouă să vă luaţi napolitane.
Vrei să vezi cum fac cât de repede-i fac
Banii să-mi vină dar mai bine să tac
Că nu vreau să te atac, să te văd neamuzat
Când te vad prea sarac, n-am chef în stomac.
Ce rost are mă cert cu tine degeaba
Când merge treaba
Oficial îmi merge bine
Cu mare foc râd de tine.


Aici intervine în scenă prietenul şi partenerul- observaţi aliteraţia- Şu-şa-nu… El nu are modestia inclusă în preţ, el este sigur pe el. Se descurcă formidabil şi pentru că inteligenţa este catalizatorul relaţiei între cei doi, Şuşanu nu piedică în calea duşmanilor, ba din contră. Şi la el banii vin pe calea undelor, adică prin telefoane, cu escepţia că lui îi vin ca urmare a apelare a numărului magic: TREI. El este darnic şi ne lasă bani de napolitane ceea ce denotă o generozitate incredibilă. Urmează un joc de cuvinte, repetiţii, aliteraţii.


De mic am fost pui de drac
Am fost pui de drac,
Şi-am ştiut bani cum să fac
Banii cum se fac
Dar acum cine mă-ntrece
Nimeni nu mă-ntrece
Singur eu câştig cât 10
Eu câştig cât 10.


Pe final descoperim cu stupoare că el, protagonistul, capo di tutti capi, şefu’ la manele este de fapt DRACU’. Nimeni nu-l întrece?! Cine ar putea să-l întreacă pe însuşi dracu, satana, michiduţă, spurcatul, necuratul, neghiniţă… Eu închei aici comentariul că mă cam tem… Doamne ajută!!!

Top10 faze din fotbal

Heaven e Paradis

Aseară am trăit senzaţionalul. Şi nu pe OTV aşa cum v-aţi fi aşteptat ci pe Acasă TV. Trupa Heaven s-a despărţit. NU! NU TRUPA HEAVEN! Prinţesa Adina era invitată să discute incidentul cu pseudogay-ul Cabral şi prietenul lui mai-mult-decât-gay-nu-ştiu-cum-îl-cheamă. Tânăra era traumatizată şi ne-a adus nişte înregistrări mai mult decât explicite. Să vă povestesc…
Un gras, dar un gras, rectific, un obez impresar pe nume Radu Groza se pare că a abuzat de tânara Adina. Intelectual şi psihic. Fizic se pare că a chiar violentat-o. Sexual nu a apucat să-i facă nimic, cel puţin aşa susţinea ea. Ceea ce e foarte grav că el tot aşteptând s-a plictisit şi cine credeţi ca a pus puţa la bătaie între timp (tot la obez, să fim în clar) aia de răgea la Asia, între timp a mers să legalizeze preacurvia prin America. Anca Neacşu, mi-am adus aminte cum o chema. Asta nu o speculez eu… am auzit înregistrarea. Zice clar ca bună ziua. Deci, supărat, supraponderalul şi-a luat mâna de pe Heaven şi a înfiinţat Paradice. Paradice unde Ancuţa aia şi cu alte două papagaliţe rag de mama focului. Asta este o afirmaţie susţinută din nou, că le-am auzit la pseudo-emisiunea de făcut de cacao a lu’ Mămăruţă de pe Pro TV. S-au riscat pe live şi DOAMNE CUM RĂGEAU!
Concluzia mea este următoarea: de ce curvele nu se mai ocupă cu… ce trebe ele să facă şi ne chinuie pe toţi răgând la tv? DE CE? Dacă ele au fost lăsate pe pamânt să preacurvească de când până unde asta implică mutilarea urechilor celor nevinovaţi? Şi mai am o dilemă: cum poţi să i-o sugi lu’ grasu’ acela? Îi dai burta la o parte? A, ştiu, te ajută celelalte două fete din trupă…

Un badigard deosebit

Luis Lazarus celebrul anchetator al varia cazurilor de pe OTV şi-a angajat badigard. Că a fost ameninţat cu un cuţit, nu mă miră. Mă miră că nu a fost ameninţat cu moartea, doar cu un cuţit... Ideea este alta... badigardul are strabism. DE CE MI-AŞ ANGAJA UN BADIGARD CU VEDERE DISTORSIONATĂ? Prima dată m-am amuzat teribil, nu sunt ăştia din categoria ’’un ochi la slănină, unul la făină’’. Dar m-am luminat rapid. Păi ce deştept este Luisache ăsta, şi-a angajat badigard cu capacitatea de a vedea după colţ şi în diverse unghiuri neaccesibile ochiului normal. Nu aşa previne incidentul?! Felicitări! Nu m-aş fi gândit la o şmecherie atât de isteaţă!

Marco Polo la Discolo

În timp ce mă îndrept spre club (că acu’ e desuet să mai zici discotecă) fredonez: "Sunt trei zile deja de când n-am mai fost acolo, la discolo, mă simt ca Marco Polo." Dăştepte versuri şi profunde. Dăştepte că esprimă ecsact ceea ce se petrece acolo, la discolo. Te simţi ca Polo- pentru neiniţiaţe ăsta era un jmecher esplorator nu o maşină mică. Adică ăsta a descoperit lucruri pe care nici cu mintea nu le imaginai. Nici măcar cu o imaginaţie bogată. Ce joc de cuvinte şucar m-ai făcui şi eu.
Să o luăm cu începutul: intru şi mă înghesui printre puzderie de oameni că dacă mi-a trebuit club dă fiţă înghesuiala e inclusă. Mă duc direct la tata organizării, Dumnezeul poziţionării la masă, la ospătar. ’’Aveam o rezervare’’- Corect! ’’Aveam’’ că tata aşezării în club îmi esplică politicos că a trebuit să dea masa mea la nişte ruşi. ’’Cum poţi să refuzi ruşii???’’ Are dreptate, picioarele şi dorsala mea poa’ să stea şi la orizontală. Tot răul spre bine, agăţ mai uşor dacă mă fâţâi de-aiurea decât dacă-s static la o masă.
Comand o bere că ţin banii de uischi păntru când agăţ ceva, să bea gura lui domnişoara nişte băutură îndoită cu apă. Mă rotesc, aşa-i la noi în oraş jmecheria cu agăţatul. Pe lânga perete, ştergi praful elegant de jur împrejur. Saluţi cunoscuţii, eviţi fostele partenere de prezervativ, filezi terenul de potenţiale cuconiţe siliconate, tacticos ocoleşti burtoşii chei cu talangă la gât, dai prioritate bătrânilor italieni, zâmbeşti politicos către toată lumea că nu vrei scandal, vrei distracţie, îţi reduci rictusul când îi vezi pe băieţii veseli, pe poponauţi să fim ecsacţi.
Nu vrei probleme, vrei să agăţi ceva. Mă rog, de ce mă esprim aşa că eu vreau cu disperare să agăţ, aşa că nu înţeleg de ce tocmai m-am esprimat la personana II singular. Rect- ific: Nu vreau probleme, vreau să agăţ ceva. Îmi sună telefonul: ’’Da iubita, da, mama, nu, sunt la ziua lu’ Cosmi. Aiurea... nu, nimic deosebit, păi ce, eu am venit să agăţ?! Da, te iubesc... Da, vin repede acas’, ce?! Tampoane?! Da, las’ că-ţi cumpăr...’’ La dracu, acu’ tre’ să-mi zoresc strategia... Ah, unde o văzusem pe studenta aia?! Da, ştiu...
Încep conversaţia pe teme de ecsamene picate şi nemernici de profesori, trec la invazia de oltence în lumea studenţiei, potenţiale curve, aplanez un potenţial conflict de interese lămurind dacă e Iran sau Irak... trec la subiect. ’’Cât?’’... ’’Unde?’’... ’’Cum?’’ De ce-ul nu s-a sesizat... Ieftin ca braga, rapid in tualet, foarte bine pentru minim de investiţie...
Mă urc în maşină, mă şterg cu şerveţel umed, fac totalul bugetului (ieftin ca-ntotdeauna), aprind o ţigară... concluzionez: CE TARE-I LA DISCOLO! MARCO POLO A MAI FACUT O DESCOPERIRE... FAINĂ MUZICĂ SE MAI ASCULTĂ-N CLUBURI... Întorc cheia... ce trebuia să mai fac?! Ah, tampoanele măsii...

Micuţul Uil

Iată ce găseşti dacă te apuci să cauţi prin ziarele de scandal. Că unii membri ai emisiunii lacrimogene Ţopăi pentru tine au manifestări... excentrice. Sunt un soi de exemplu pentru cei a căror sexualitate este...inhiba(n)tă. Iată pe micuţul Uil cum se fotografiază ori filmează în momente intime. Lumea zice că ar mai fi şi dame uşoare de consum, asta nu mă miră, trebe şi gura lor să mănâncă o pită. Acu’ eu spun că e conflict de interese, cum un personaj în laba (SIC) căruia stă nota unui amărât să fie un model pentru aceiaşi amarâţi. Micuţul Uil a realizat picanteriile astea acu’ 2 ani, însă asta e mai puţan pardonabil. Mai tre’ să aflăm că regizoarea aia este pedofil, că balerinul ăla de Petre este gay, că Popeasca se ocupă cu trafic de stupefiante, că lui Bănică îi plac la rându-i şi băieţii (bănuieli există deja) şi că Vântur aia este cu retard puternic (de fapt şi asta ştim) sau cu dedublare de personulitate (da, şi asta este cvasi-confirmată). Buuun ăştia ar trebui să se numească Ceata lui Piţigoi. Concluzionez că emisiunea este o adunătură de ciumpalaci şi că de fapt acolo-i un soi de Sodomă şi Gomoră... Doamne cât Iad ne aşteaptă şi ce flacări mistuitoare o să-i ardă părul pubian lu’ Micuţul Uil...

Compunere pentru trafic

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti şi atunci ar fi stupid că eu m-am apucat să scriu deja. Atunci n-ar fi o inconsistenţă în spusele mele?! Să continui povestea… Era odată un tip insipid ce-şi dorea celebritatea atât de tare încât ajunsese la concluzia că cel mai bine este să îşi facă un blog. Nu avea nevoie de prea multe cunoştiinţe, timp, cultură generală,etc; trebuia să facă ceva la care el se pricepea teribil: să facă ce fac alţii. Nu mare lucru, blogu-i gata, acu-i mai trebe’ doar nişte trafic, asta ca să nu intervin eu brutal în poveste şi să spun că avea nevoie de nişte fraieri, nu, nu, îi zicem trafic- trafic de blog. Auzise el că dacă traficul era mare şi el va fi contactat să pună reclamă pe blog. Putea să-şi lipească şi adsense dar şi-a amintit de cuvântul ‚inconsistenţă’ şi s-a gândit că poate şi mai mult.
Bloggerul posta toată ziua chestii uşoare, copia de pe net chestii scria 2-3 rânduri lângă ele, înjura pe cine putea dar mai mult pe cei care au reuşit deja să facă trafic, îşi punea poze cu gagicile lui goale, scria cuvinte pe care alţii le recomandau ca fiind ‚aducătoare de trafic’ doar, doar îi creşte… traficul.
Dar cel mai distractiv era când pe blogul lui intrau varia înţelepţi şi începeau să se ia la harţă pentru că românii sunt sau nu hoţi deşi el săracu’ scrisese despre silicoanele lu’ o vedetă. Altă dată isteţii se certau dacă musca polenizează sau nu deşi el insistase să se discute despre potenţialele avantaje ale referendumului. Şi aşa azi, aşa mâine, traficul creştea dar discuţia nu mai urma cursul dorit. Dar bloggerul nu s-a supărat ba dimpotrivă, munca lui s-a uşurat, scria doar un titlu şi toţi se certau care cu cine. Subiectul nu mai era important…
După nu mult timp, bloggerul şi-a postat multă, multă reclamă pe partea stângă a blogului, proprietate personală şi cui trebe el acu’ să mulţumească pentru celebritatea lui?! Păi mie, şi ţie şi ţie… a.. ţie mai ales. Şi-ncălecai pe-o şa şi vă spusei povestea aşa. Am uitat să zic că odată a mai participat şi la un concurs da’ nu i-a crescut cineştiece popularitatea, poate că nu era talentat?! Nu mai contează, că oricum a trăit fericit până la adânci bătrâneţi cu… cu… cine vreţi voi la urma urmei… că e şi povestea voastră! In plus, finalul e deschis… aştept sugestii…

Spray cu aer conditionat

Pentru că Vasile se ghidează după proverbul: "Fă-ţi iarna car şi vara sanie!" a achiziţionat pentru dogoritoarea vară a lui 2008, un bax de spray cu aer condiţionat.
Ceea ce nu a găsit încă Vasile, dar îşi doreste neţărmuit, este un slip cu mp3 player încorporat.
Ne vedem pe litoral!

Ne dau afară românaşii

Iaca se-ntâmplă şi asta. Era şi timpul! Românaşii noştri au reuşit să ne facă de râs oficial. Dacă până acum se ştia dar nu se prea vorbea, acum devine serioasă treaba. Mă îngrijorează returnarea lor în ţară, nu de alta dar eu deja începeam să mă simt în siguranţă în propra-mi Românică. Nu mai mi se fura portofelul, seara mă plimbam liniştit, maşina tot în siguranţă în parcare... Naşpa, eu aş fi vrut să-i mai ţină acolo vreo 50 de ani.
Dar dacă ni trimit pe ai noştri împachetaţi frumos şi cu interdicţe pe următorii ani aş dori ca şi autorităţile române să expulzeze italienii borâţi care fac mânării pe la noi, indienii care oricum nu-s de folos şi oricum se fut între ei, belgienii care ne fut şi răpesc copiii, arabii care ne aduc marfă cu cancer inclus, chinezii care ne învaţă să mâncăm căţeii vagabonzi, ruşii care ne calcă pe stradă cu maşina... Nu mă deranjează să se fi sesizat vreo ţară civilizată dar nu Italia. De parcă ei ar fi vreun popor mai civilizat ca al nostru. Şi cine strânge rândurile între ei?! Extremiştii... Adică pleava lor. Căcănari ordinari! Si hai să fim serioşi, la câte mânării fac ei ar trebui să ne mulţumească, noi le-am trimis specialiştii, cei mai buni dintre cei buni. Şi pe ăştia nu-i mai expulzează nici dracu'. Acolo stau, să le fută femeile că de luat de nevastă tot la ţărăncuţele noastre se întorc.

Povestea Laurei Andreşan nu se mai termină

Laura Andreşan continuă să se dea în stambă. Ne povesteşte îngrozită că a fost ameninţată cu moartea în urma publicării topului celor 10 virili. Acum stau drept şi judec strâmb. Cu ce ar fi vrut să fie ameninţată??? Cu... Doamne iartă-mă?! Dar nu afirma prinţesa sexului că nu se teme de moarte? Acu de ce s-a terifiat aşa? Au ajuns-o şi pe ea fricile... Cică i s-au propus sume de bani să scoată nme din top şi i s-au propus alte sume de bani să introducă în top nume. E lasă, de parcă noi am fi toţi proşti. Că ea ar fi fost străină de partea financiară când a scris cu sufletul deschis porcăria asta. Dar de departe cea mai tare chestie este: 'Ar fi interesant ca cei care au scris mesaje referitoare la top să-şi lase şi numărul de telefon şi adresa, să ne întâlnim şi să-mi spună şi în faţă aceleaşi lucruri, dacă mai au curaj.' Asta-i mai mult decât culmea. Şi oamenii şi-au lăsat numele şi numerele de telefon. Dar nu ar fi fost mai corect să-şi lase ea numărul de telefon să o sune cititorii? Nu era mai simplu aşa?!

Preşedintele României- mahalagiu complet

Aseară m-am uitat la Naşul cu mare interes. Preşedintele nostru este o ţaţă cu patalama. Dar ce a putut să scoată pe gură, dar cum uita că nu sparge semniţe cu Elena pe balcon, dar ce injurii a putut aduce, toate nesusţinute dar evident argumentul era ''vorbesc in cunoştinţă de cauză ca şef al statului''. Dacă eşti şef de stat eşti un soi de gură-slobodă? Nici măcar nu sunt surprins că îl dau atâtea persoane în judecată. El ştie ceva, dar nu ştie complect. Din debităriile lui prezidente spicuiesc:

• premierul Tăriceanu e omul lui Iliescu, ei se întâlnesc deseori să dezbată problemele ţării;


• ministrul justiţiei Chiuariu este un mafiot obraznic;


• românii nu se mai păcălesc cu ''vă mărim salariile'', trebuie căutate alte promisiuni;


• cei de la sănătate fură pe capete ca şi-au dublat bugetul şi nu se văd rezultate


• el nu a studiat dosare şi nu a ''scăpat'' pe nimeni de dosarul de poliţie politică pentru că nu a vrut;


• el face băi de mulţime că-i place între oameni nu că are vreo intenţie ascunsă;


• ungurii nu mai vor ca Marko Bela sau Atilla Verestoy să le reprezinte interesele;


• va organiza multe referendumuri de acum înainte pentru că poate, doar este şef de stat;


• dacă referendumul ăsta nu e validat, nu-i problemă, face altul;

Şi în timp ce el debita şi debita şi debita Naşul avea o limbă mare catifelată cu care îi îndrepta reverul şi nişte ochi înlăcrimati de bou la poartă nouă care aprobau cu aplomb inepţiile şi o voce duioasă şi râdea cu gura la urechi la toate glumele de căcat ale lui prezidente dar râdea doar când preşedintele râdea că altfel nu era sigur dacă trebuie sau nu. Şi mie îmi era scârbă şi de aia tot m-am uitat la toată emisiunea să am de ce să mă scârbesc până la capăt!

Poza am luat-o de aici