Marco Polo la Discolo

În timp ce mă îndrept spre club (că acu’ e desuet să mai zici discotecă) fredonez: "Sunt trei zile deja de când n-am mai fost acolo, la discolo, mă simt ca Marco Polo." Dăştepte versuri şi profunde. Dăştepte că esprimă ecsact ceea ce se petrece acolo, la discolo. Te simţi ca Polo- pentru neiniţiaţe ăsta era un jmecher esplorator nu o maşină mică. Adică ăsta a descoperit lucruri pe care nici cu mintea nu le imaginai. Nici măcar cu o imaginaţie bogată. Ce joc de cuvinte şucar m-ai făcui şi eu.
Să o luăm cu începutul: intru şi mă înghesui printre puzderie de oameni că dacă mi-a trebuit club dă fiţă înghesuiala e inclusă. Mă duc direct la tata organizării, Dumnezeul poziţionării la masă, la ospătar. ’’Aveam o rezervare’’- Corect! ’’Aveam’’ că tata aşezării în club îmi esplică politicos că a trebuit să dea masa mea la nişte ruşi. ’’Cum poţi să refuzi ruşii???’’ Are dreptate, picioarele şi dorsala mea poa’ să stea şi la orizontală. Tot răul spre bine, agăţ mai uşor dacă mă fâţâi de-aiurea decât dacă-s static la o masă.
Comand o bere că ţin banii de uischi păntru când agăţ ceva, să bea gura lui domnişoara nişte băutură îndoită cu apă. Mă rotesc, aşa-i la noi în oraş jmecheria cu agăţatul. Pe lânga perete, ştergi praful elegant de jur împrejur. Saluţi cunoscuţii, eviţi fostele partenere de prezervativ, filezi terenul de potenţiale cuconiţe siliconate, tacticos ocoleşti burtoşii chei cu talangă la gât, dai prioritate bătrânilor italieni, zâmbeşti politicos către toată lumea că nu vrei scandal, vrei distracţie, îţi reduci rictusul când îi vezi pe băieţii veseli, pe poponauţi să fim ecsacţi.
Nu vrei probleme, vrei să agăţi ceva. Mă rog, de ce mă esprim aşa că eu vreau cu disperare să agăţ, aşa că nu înţeleg de ce tocmai m-am esprimat la personana II singular. Rect- ific: Nu vreau probleme, vreau să agăţ ceva. Îmi sună telefonul: ’’Da iubita, da, mama, nu, sunt la ziua lu’ Cosmi. Aiurea... nu, nimic deosebit, păi ce, eu am venit să agăţ?! Da, te iubesc... Da, vin repede acas’, ce?! Tampoane?! Da, las’ că-ţi cumpăr...’’ La dracu, acu’ tre’ să-mi zoresc strategia... Ah, unde o văzusem pe studenta aia?! Da, ştiu...
Încep conversaţia pe teme de ecsamene picate şi nemernici de profesori, trec la invazia de oltence în lumea studenţiei, potenţiale curve, aplanez un potenţial conflict de interese lămurind dacă e Iran sau Irak... trec la subiect. ’’Cât?’’... ’’Unde?’’... ’’Cum?’’ De ce-ul nu s-a sesizat... Ieftin ca braga, rapid in tualet, foarte bine pentru minim de investiţie...
Mă urc în maşină, mă şterg cu şerveţel umed, fac totalul bugetului (ieftin ca-ntotdeauna), aprind o ţigară... concluzionez: CE TARE-I LA DISCOLO! MARCO POLO A MAI FACUT O DESCOPERIRE... FAINĂ MUZICĂ SE MAI ASCULTĂ-N CLUBURI... Întorc cheia... ce trebuia să mai fac?! Ah, tampoanele măsii...