Umilinţa continuă

Mă uit scârbit la televizor. O nouă emisiune prezentată de Teodora Trandafir sfidează legile respectului de sine. Emisiunea intitulată Momentul adevărului prezintă umilinţa şi degradarea. Duse la paroxism. Contra unei sume de bani. Asta pentru a intitula prostituţie ceea ce văd. Nu-i voi imputa prea multe prezentatoarei pentru că ea este doar un pion, sper. Nu am apucat să văd cine este realizatorul emisiunii. Despre ea nu pot spune decât că a jucat un teatru ieftin plângând cu lacrimi de crocodil la una din fazele şoc, la incursiunea în trecutul unui 'prostituat'. I se ştergeau lacrimile de către două sau trei domnişoare, doar n-o să le ştergă singură. E suficient că a făcut ea efortul de a plânge, putea să pună pe altcineva să o facă în locul ei...Să n-o mai lungesc, despre ce este vorba: despre prostituţie. Sufletul şi secretele intime contra cost. Nişte cioflingari îşi amintesc că de-a lungul vieţii au făcut destule lucruri de care nu sunt mândrii. Se improvizează un studio şi începe filmarea. Întrebările sunt variate. Anterior, persoana respectivă şi-a vândut sufletul, spunându-şi povestea şi acum, în faţa largului public şi a celor mai importanţi oameni din viaţa lor, aşteaptă senini tirada întrebărilor. Răspund corect, adică adevărat, primesc o sumă de bani. Cu cât e mai murdar secretul, cu atît creşte suma. Românii juisează: aflăm cine bagă degetul în fund cui, cine s-a lins cu mă-sa, cine a supt-o tatălui- benevol şi nesilit de nimeni, cine a întreţinut relaţii sexuale cu persoane de acelaşi gen, cine a mâncat din vece, cine s-a lăbărit în public pe sub masă. Orgasme multiple... prezentatoarei îi ies ochii din orbite, realizatorul stă pe margine şi-ţi scarpină organele, românii sunt extaziaţi că sunt unii mai mizerabili decât ei, respectivul aşezat pe scaun îşi ia porţia de celebritate şi banii. Dacă o să-mi spuneţi că emisiunea este importă, că nu am inventat-o noi... mă lasă rece, nu mă interesează cuma anume s-a ajuns aici ci cum am ajuns să facem audienţă.

Mi-e scârbă să pot privi aşa ceva, să văd cât de ieftin e preţul unora... mă duc să vomit... o s-o fac între hainele neveste-mii ca să am ce mărturisi când mi-o veni şi mie rândul la vânzare!

Prostitutia la romani

Să vorbesc astăzi despre doamna Teo Trandafir. Că s-a mutat de la o televiziune la alta, nu mă impresionează foarte. Că s-a vândut pentru emisiuni cu subiect ieftin, asta devine interesant. Că ea devine ieftină prin limbaj dar mai ales prin ceea ce prezintă, asta mă interesează. Are o emisiune de doi lei pe Prima Tv în care pseudovedete n-au nimic de zis. Dar voluptoasa cocoană îşi prinde mintea cu bătrânii. Atât am apucat să văd din emisiune despre atât pot să vorbesc. Avea o bătrână invitată, o bătrână care câştigase un concurs de Miss Senectute sau ce naiba, în fine, nu asta este important. Supraponderala Teodora- că este grasă, nu pot să-i zic altfel- a puşcat cu ironii la adresa ei, bătrânei. I-am dat stimatei prezentatoare sms, în care i-am explicat, argumentat, de ce este penibilă şi de ce caracterul ei este jegos! A apărut oare sms-ul pe ecran? Glumiţi, sper! Cu ce i-a greşit bătrâna aia, de a supus-o tiradei de glume proaste? I-am dorit o bătrâneţe bântuită de gânduri negre şi regrete!

Inteligenţa ei intră în competiţie cu cea a unei bătrânici necizelate, care a avut neşansa de a veni în emisiunea ei?! Emisiunea ei... Mă îngreţoşează stimata doamnă Trandafir şi îmi repugnă modul ei de a trata oamenii din jurul ei. Mi-e silă că ea-şi varsă frustrările pe oameni simpli. Oare cine este vinovat că ea a dat-o-n bară? Că viaţa ei este un compromis evident şi continuu? Pentru mine, celebritatea ei este exact dovada sufletului vândut. Oare ea când vrea să doarmă este bântuită de ceva? Sau are somnul liniştit? M-ar interesa asta pentru a ştii dacă mai are sau nu conştiinţă sau urmă de demnitate umană. Din punctul meu de vedere este o nulitate. Nimic mai mult!

S-a trezit din morţi Vasile, să te bântuie pe tine

Poate v-aţi întrebat unii ce s-a întâmplat cu mine de trei luni (sau câte) încoace de n-am mai scris. Sau nu… Că nu esclud nici varianta ignorării totale. Interesează pe cineva că am avut un grav accident de circulaţie şi că am stat în comă? Asta da, că sunteţi români şi vă plac dramele cum îi place la Dan Diaconescu Senzaţionalu’. Ar fi fost mişto să fie aşa, că nu am mai citit pe blogul nimănui că a fost o victimă prinsă între lumea morţilor şi a viilor. Bun, rămâne aşa, că m-am întors relaxat din spital, că doctorii şi-au făcut datoria şi că neveste-mii nu-i rămâne satisfacţia trecerii mele în altă lume dar mai ales nu încasează poliţa asigurării mele. Hăhăhă! Ce macabru sunt! Dar şi vouă vă place… Îmi urez un sincer şi călduros BINE AM REVENIT!!! că eu chiar mă bucur că sunt iarăşi parte activă a blogosferei. Ferească Dumnezeu pe toţi de ironia şi sarcasmul meu şi fie revenirea asta într-un ceas bun!
Na, ca să fac dovada renaşterii mele iacă-tă un film să ne râdem cu lacrimi. Deci, în concluzie dacă nu empatezi în circumstanţa căderii de la distanţa caracteristică a situării burlanului ’nspre ceea ce făcea ca somnul metafizic manifestat între concetăţenii determinaţi pe traiectoria deci, a căderii, ceea ce a deranjat tulburând în căderea contondentului, deci, burlanul, căzând în speţă la exact limita deranjării turbulenţei somnului care se manifesta între cei doi umanoizi…
Sau pur şi simplu nu mai citiţi penultimul meu paragraf, daţi dublu click pă imagine şi apoi trimiteţi linkul mai departe, precizând (evident) că eu am fost sursa. Aici am ataşat şi un icon rânjit cu toţi dinţii, către voi!